luni, 25 iunie 2012

Aventurile Domnului Gheruta - Ep1


Acesta este Domnul Gheruță. Pisoiul vărgat al Ameliei. El și Amelia sunt cei mai buni prieteni. De dimineață până seara stau împreună, se joacă și fac tot felul de năzbâtii. Domnul  Gheruță are un talent aparte de a se băga în tot felul de situații... să le zicem neprevăzute. Mama Ameliei le tot spune sa fie cuminți și să asculte, dar nici o vorbă: Domnul  Gheruță nu stă locului o secundă.

Gheruta

La fel și în dimineața aceasta. Părea o dimineață ca oricare alta. Soarele își făcuse apariția sus pe cer și le zâmbea florilor și buburuzelor urându-le să aibă o zi cât mai frumoasă. Domnul  Gheruță lenevea pe pernuța lui. Nu avea nici un chef să se trezească la ora asta. Razele soarelui îl gâdilau pe mustăți și se jucau pe vârfurile urechilor. Domnului  Gheruță ii veni o idee strașnică. Văzuse el la Mama că dacă trage bucățile de cârpa care atârnau la geam se face întuneric. Asa va scăpa el de soare.

Se ridica tacticos de pe perna si cauta un loc propice sa sara cat mai sus pe cortina. Dulapiorul Ameliei era tocmai de ce avea nevoie. Isi facu putin avand si se sui pe dulapior. De aici nu mai avea decat putin pana la perdea si dupa aia il astepta un somn cat mai placut. Se invarti un pic pe loc si... hop!... sari pe perdea. Un zambet de satisfactie se ivi de sub mustati. Dar nu fu de lunga durata. Se prabusi cu tot cu copertina.

Un zgomot ingrozitor se auzi si Domnul Gheruta se sperie asa de tare ca se ascunse sub pat. Stia ca facuse un lucru rau si stia ca va afla si Mama. Ii parea rau ca stricase dar nu era vina lui. Soarele era de vina. Daca l-ar fi lasat in pace sa doarma, nu s-ar fi urcat pe dulapior si nu ar fi stricat copertina. Nici bine nu isi termina gandul ca intra Mama in camera.
- Domnule Gheruta! Ce ai facut?
Se piti si mai bine sub pat. Credea ca nu o sa il gaseasca. Dar in caz ca se va uita mai bine fuge din camera. Si o zbughi pe hol. Mama ridica copertina si o agata la loc. 
- Off! motanul asta. Nu se astampara deloc. Numai nazbatii face.
Domnul Gheruta vazand ca a scapat se duse afara. O plimbare nu strica acum daca tot s-a trezit. Pana vine Amelia de la scoala o sa se invarta putin si apoi va manca ceva bun pregatit de Mama. Zis si facut. Iesi afara pe strada. O multime de zgomote. Masini pe strada, oameni si copii in drum spre scoala, catelul vecinului (pe care Domnul Gheruta chiar nu il placea) latra incontinuu.
Auzi ceva fosnind in tufisul de alaturi. Sigur iar era veverita aia care tot ii fura jucariile de la Amelia. Dar de data asta nu. Acum o sa o prinda. Se lasa jos la pamant crezand ca asa nu il vede nimeni. Tiptil, tiptil se apropie de tufis. Dadu din coada si se pregati de ambuscada. Cand sa faca saltul decisiv intrusul se arata la fata. Era o pisicuta vargata ca si el.
- Ce cauti aici? Asta e teritoriul meu. Jucariile mele. Si nu le impart cu nimeni.
- Hmm... nu am venit dupa jucariile tale. Poti sa ti le pastrezi. Eu ma duc la mine acasa. Nu am nevoie de ajutorul tau.
"Cata ingamfare" se gandi Domnul Gheruta.
- Treaba ta. Eu am iesit la o plimbare. Daca observ ca imi lipseste vreo jucarie... dupa tine vin.
- Ce pisica rasfatata! Si cainele vecinului are mai multe maniere.
- Ce? Sacul de purici? Nici sa nu te gandesti sa ne compari!
- Ei bine, el macar s-a oferit sa ma ajute sa ajung acasa.
- Si eu pot sa te ajut. Stiu toate locurile din jur. Nu mi-a scapat nici o cutie neintoarsa. Te ajut. Ca sa fiu sigur ca nu te atingi de jucariile mele.
- Multumesc dar am acceptat ajutorul catelului. El are un nas mare si se pricepe sa dea de urma lucrurilor. A fost dragut ca te-am cunoscut. Poate o sa ne mai vedem.
Pisicuta facu trei salturi si se urca pe gard. De acolo sari in curtea vecinului si se duse la cusca cainelui. Ii vazu pe amandoi plecand. O sa ii urmareasca si o sa le demonstreze ca si el stie sa se descurce si poate "sa ia urma lucrurilor".

Zis si facut. Sari pe gard si de acolo in curte. Se va intoarce acasa pana sa vina Amelia de la scoala. Ii era cam foame dar lucruri marete il asteptau si nu mai avea timp sa ceara de mancare. Si nu era sigur ca Mama il iertase inca. Mai bine sa treaca un pic de timp. O zbughi repede dupa cei doi tovarasi de drum. Nu putea intelege cum se impaca asa de bine cei doi. Dar ma rog: "Cine se aseamana se aduna!"
Merse o buna bucata de drum. Nu mai era atent la ce era in jurul lui. Ochii ii erau atintiti asupra celor doi. Ce bine se distrau. Topaiau de colo-colo si pareau ca se distreaza de minune. Deodata calca pe o conserva si zgomotul rezultat il facu atent pe caine.
- Cred ca ne urmareste cineva.
- Cine? Nu vad pe nimeni in spatele nostru.
Batranul Ciobanesc isi ridica nasul si adulmeca.
- Recunosc mirosul asta oriunde. E motanul care sta langa mine.
- Off! I-am spus ca nu am nevoie de ajutorul lui. Acum o sa se tina dupa noi tot timpul. Ce facem?
- Domnule Gheruta iesi de dupa gard. Daca tot ai de gand sa te tii dupa noi, mai bine mergem toti trei in rand.
Domnul Gheruta scoase capul usor dupa gard. "Nimic nu poti sa tii ascuns de cainele asta."
- Nu va urmaream. Pur si simplu merg in aceeasi directie. Cum am mai spus, am iesit la o plimbare.
- Cam departe de casa plimbarea asta a ta, rase Batranul Ciobanesc.
- Ei bine, m-am decis sa explorez lucruri noi. Nu sunt pisica de casa, am si o latura salbatica. Ca leii din Africa. Sunt neînfricat.
- Bine, daca zici tu. Acum hai sa mergem ca domnisoara sta departe in oras. Si acolo nu e bine sa te aventurezi dupa ce soarele s-a lasat in jos.
Si toti trei au inceput sa mearga spre marele oras cu pasi repezi. Domnul Gheruta nu mai fusese pana acum la oras. Zgomotele si mirosul orasului erau ceva cu totul si cu totul nou pentru el. Se ducea la fiecare canalizare si fiecare colt sa il inspecteze.
- Dar aia ce este? Dar aia ce face?
O tinu asa cu intrebarile vreun ceas. Era ca un pisoi mic care se baga peste tot ca sa vada cum stau lucrurile.
Batranul Ciobanesc il tragea de cate ori il vedea ca se departeaza de grup. Trecura la putin timp pe langa un santier in constructii. Domnul Gheruta nu asculta de Batranul Ciobanesc si se furisa printr-o deschizatura a gardului înauntru.
- Ce faci acolo? Nu stii peste cine poți da. Întoarce-te înapoi!
- Nu e nimeni pe aici. Si doar arunc o privire. Nu stric nimic.
Incepu sa sara in stanga si in dreapta si sa se catere pe un maldar de caramizi. Cum nu erau asezate prea bine, una se desprinse si o lua zgomotos la vale. Sunetul pe care il facu cand atinse pamantul fu suficient sa trezeasca pe cineva din somn. Paznicul locului. Un buldog mare si infiorator. Se ridica greoi din locul lui si se apropie de sursa zgomotului. Identifica imediat intrusul. O fuga buna prin curte si pisicuta nu avea sa mai puna piciorul pe teritoriul lui niciodata.
- Ce tot faci acolo? Hai sa mergem, se auzi o voce.
Buldogul se apropie de gard. Afara inca doi: o pisica si un ciobanesc. "Trei contra unu, ha? Va vin eu de hac!" Si incepu sa latre tare si sa sara in stanga si in dreapta. Cei doi tovarasi de afara isi intorsesera privirea imediat spre buldog.
- Grozav. Uite ce a facut. Cum scapam acum?
- Du-te si adu-l pe nebunaticul ala ca eu ii voi distrage  atenția buldogului.
Domnisoara se strecura la randul ei prin gaura din gard și fugi pana la Domnul Gheruta.
- Hai sa fugim repede pana nu ne prinde ca e vai de cozile noastre. Tipic pentru tine sa ne bagi pe toti in bucluc.
Au inceput sa alerge spre gard. Dar buldogul era istet la randul lui. Isi dadu seama de siretlic si le iesi in cale.
- V-am prins pezevenghilor. Incercati sa scapati de mine dar nu va las eu asa usor.
Si incepu o alergatura prin curtea santierului de ziceai ca sunt o suta de animale acolo, nu doar trei. Zig-zaguri si salturi care mai de care facea o sumedenie de acrobatii ca sa scape. Batranul Ciobanesc propuse un armistițiu. Domnul Gheruta isi va cere iertare pentru ca a deranjat iar buldogul ii va lasa sa plece.
- Dar de ce sa imi cer iertare? Nu am facut nimic rau. Nu.
- Nu mai fi asa rasfatat si invata sa iti ceri iertare. Daca recunosti ca ai gresit, jumatate din vina e ca si iertata.
- Bine, bine. Nu am vrut sa daram caramida. Era asezata rau. Asta nu mai e vina mea.
- Off! spusesera toti in cor.
- Bine, sa zicem. Se vede ca nu sunteti de pe aici. Ce cauta strainii ca voi prin meleagurile astea?
- o ducem pe Domnisoara acasa. S-a pierdut si noi o ajutam sa isi gaseasca stapana.
- Multe peripetii va asteapta. Orasul e plin de primejdii si sunt multi care vor incerca sa profite de bunatatea voastra. Fiti atenti si sa nu aveti incredere in nimeni. Drum bun tovarasi. Isi lua la revedere de la cei trei si se duse la locul lui sa doarma. Urmatorii intrusi nu vor mai scapa asa usor.

Cei trei iesira la drum si plecara mai departe. O luau pe alei mai dosnice ca Batranul Ciobanesc spusese ca nu e bine sa mearga asa in vazul lumii.

(Va urma...)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu