sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Mailu de azi: Yakuţk, Russia -40° C


 ACOLO E GER! Yakuţk este polul frigului la nivel mondial. Copiii se joacă afară la -30 ºC, iar maturii abia simt ceva răcoare pe la -40 de grade C.

La minus câteva grade Celsius, o haină mai groasă rezolvă problema. La -20 grade C, ţi se lipesc nările şi respiratul devine greoi. La -40 grade C, orice expunere a pielii la aerul îngheţat duce la degerături într-un sfert de oră. 







Cum reuşesc cei 210.000 de locuitori ai oraşului siberian să supravieţuiască în condiţiile în care temperatura medie în luna ianuarie este de -45 grade C?

Stil de viaţă siberian


Totul este pe dos în inima Siberiei, la Yakuţk. Dacă n-ar fi stratul gros de zăpadă şi ceaţa deasă provocată de frig şi de poluare, ar părea un oraş obişnuit. Are şcoli, o universitate, muzee, ziare. Există chiar şi o piaţă în aer liber, unde femei înfofolite în blănuri vând peşte ori carne de cal sau de ren proaspete. Adică îngheţate bocnă. Oamenii par să se fi obişnuit cu frigul cumplit. Şcolile se închid doar dacă temperaturile depăşesc -55 grade C, iar grădiniţele, la -50 grade C. 


Pe străzi, chiar şi maşinile parcate scot fum pe ţeava de eşapament. Asta pentru că proprietarii le lasă pornite toată ziua, altfel motorul s-ar răci şi le-ar lua prea mult să-l repornească. Iar oraşul este un oraş obişnuit doar la suprafaţă. Yakuţk este singurul oraş din lume construit în întregime pe permafrost, stratul de pământ care rămâne complet îngheţat pe tot parcursul anului. Este ca şi cum ai construi pe o mlaştină. Când permafrostul se încălzeşte, capătă consistenţa nisipului.

Absolut toate fundaţiile sunt făcute pe piloni, unii de zeci de metri adâncime. Cea mai importantă instituţie din Yakuţk este fără îndoială megacentrala termică a oraşului. În fiecare vară, reparaţiile şi întreţinerea vitalului sistem de încălzire sunt principalele ocupaţii în oraş. Orice avarie în timp de iarnă înseamnă moarte.

Ringul morţii al lui Stalin


Pe o suprafaţă aproape cât Europa, Yakuţia, trăiesc un milion de oameni. Experţii consideră că regiunea este totuşi suprapopulată.

Câteva zeci de mii sunt indigeni, urmaşi ai triburilor siberiene. Restul sunt nepoţii prizonierilor politici sau exilaţilor, Siberia a fost odată cea mai mare închisoare din lume. Stalin, mai ales, a trimis aici milioane de oameni. Nu se ştie câţi au supravieţuit.

Pentru „Drumul oaselor”, drumul care duce la de Yakuţk la Magadan, pe coasta Pacificului cu o lungime de 2.000 km şi practicabil doar vara, se spune că a murit câte un om pentru fiecare metru. În ultimii ani, soarta Siberiei s-a schimbat. Iarăşi, o legendă locală are explicaţia. Lui Dumnezeu când împrăştia comorile în lume, adică aurul, diamantele petrolul sau minereurile, i-a îngheţat mâna când trecea deasupra Siberiei şi a scăpat tot sacul aici.

Cercetările confirmă: aici sunt cele mai mari rezerve de metale preţioase şi de combustibili fosili din lume. De aceea, Kremlinul investeşte peste 700 milioane dolari anual în subvenţionarea încălzirii şi a combustibililor siberienilor. Diamantele şi petrolul nu sar singure din pământul îngheţat al Siberiei. Cineva trebuie să facă munca.


FEMEI ÎN STAŢIE. Secretul stă în blănuri, explică localnicele cum rezistă la frigul cumplit
 
EXPERIMENT SINUCIGAŞ

Cât de frig este totuşi la -40 de grade Celsius?


Un ziarist de la „The Independent” a făcut un experiment. În luna ianuarie a vizitat Yakuţkul pentru a vedea cât de frig este. Din hotel a vrut să testeze temperatura, printr-o mică plimbare. S-a îmbrăcat după cum urmează, de la picioare în sus. O pereche de şosete din bumbac, plus o pereche de şosete anti-termice, peste care şi-a tras bocancii Gore-Tex. Apoi, o pereche de pantaloni mulaţi, speciali împotriva frigului, plus jeanşi.

A continuat cu un tricou antitermic pentru schiori, o bluză fleece şi un pulovăr de caşmir strâmt, peste care a îmbrăcat o haină groasă de iarnă cu glugă, de genul celor despre care producătorii spun că ţin cald şi la Polul Nord. Două perechi de mănuşi, una de lână, una Thinsulated, fular gros şi o căciulă cu urechi. La ieşirea din hotel, recepţionerul l-a sfătuit să-şi dea jos ochelarii.

În câteva minute, fierul ramei s-ar fi răcit atât de tare încât n-ar fi putut să-i mai scoată fără bucăţile de piele dimprejur. Încrezător în „tehnica” îmbrăcată a început plimbarea, la -43 grade C. Mai întâi, i-a amorţit porţiunea foarte mică de faţă neacoperită.

Apoi, frigul a pătruns mănuşile şi s-a întins la celelalte extremităţi. După o vreme, i-au îngheţat picioarele şi nu-şi putea opri dârdâitul. N-a mai rezistat şi s-a întors în cameră, unde a început să-şi simtă degetele abia după o jumătate de oră. Toată plimbarea a durat fix 13 minute.








Un comentariu: